Tratamentul tricotilomaniei (smulgerea compulsivă a părului)

Cu toții am simțit la un moment dat nevoia de a ne smulge părul din frustrare. Dar știați că există o afecțiune medicală cunoscută sub numele de tricotilomanie în care se întâmplă exact acest lucru? Persoanele cu această afecțiune își pot smulge părul de pe scalp sau din alte zone, cum ar fi genele sau sprâncenele. Aceasta este o tulburare de control al impulsurilor, adică persoana este incapabilă să își stăpânească impulsul de a-și smulge părul. Ei experimentează un impuls intens de a face acest lucru și simt o tensiune crescândă până când o fac. Și, de obicei, există un sentiment de ușurare după aceea. Aproximativ 1 sau 2 persoane din 50 se confruntă cu tricotilomania la un moment dat în viața lor și este mai frecventă la femei.

Tricotilomania începe, în general, la sfârșitul copilăriei sau la începutul pubertății și poate fi declanșată de stres sau depresie. Acest comportament repetitiv axat pe corp poate provoca, de asemenea, efecte fizice, cum ar fi deteriorarea țesuturilor și infecții. Uneori, persoanele care își smulg părul îl și ingerează. Acest lucru poate duce la formarea de bulgări de păr în stomac sau în intestine, care ar putea necesita o îndepărtare chirurgicală.

Iată o privire asupra a ceea ce ar putea cauza această afecțiune și cum o puteți trata.

Ce cauzează tricotilomania?

Nu știm încă ce cauzează tricotilomania, dar experții au avansat anumite teorii – se crede că este un fel de dependență, un mod de a scăpa de anxietate sau stres și, în unele cazuri, un tip de auto-vătămare. Deoarece este un fel de comportament compulsiv, unii experți consideră că este legată de tulburarea obsesiv-compulsivă. Se crede, de asemenea, că genetica, chimia creierului și schimbările hormonale joacă un rol în această tulburare.

Cum să recunoști tricotilomania?

De multe ori, persoanele cu tricotilomanie pot nega că își smulg părul din cauza faptului că se simt jenate sau rușinate. Sau s-ar putea să nu fie conștiente că își smulg părul. În ambele cazuri, câteva indicii pot sesiza dacă o persoană are tricotilomanie:

În cazurile în care o persoană nu este conștientă de comportamentul său, întrebați-o dacă se „joacă” cu părul; de exemplu, își răsucește sau răsucește părul sau îl trage de vârfuri. Acest pas ajută la evitarea confruntării directe. De asemenea, este util să explicați persoanei că unele persoane își trag adesea părul în mod inconștient în timp ce se uită la televizor, citesc sau studiază. În acest fel, pacientul nu se simte ca și cum ar fi blamat.

Persoanele cu tricotilomanie au adesea alte obiceiuri repetitive similare axate pe corp, cum ar fi scobitul în piele, roaderea unghiilor sau mușcatul buzelor. Verificarea acestor obiceiuri poate fi de ajutor.

Părul nu se smulge cu ușurință în cazul tricotilomaniei, în timp ce este mai ușor de smuls într-o afecțiune precum alopecia areata, care provoacă căderea părului. Un test de smulgere a părului poate determina dacă părul este desfăcut și poate ajuta la confirmarea acestei afecțiuni medicale.

Căderea naturală a părului tinde să lase o zonă netedă de chelie. Dar, în cazul tricotilomaniei, este posibil să puteți simți un fir de păr în zonele recent smulse. De asemenea, puteți găsi fire de păr rupte de diferite lungimi și unele fire rupte la jumătatea arborelui.

Tricotilomania genelor este de obicei asociată cu genele de pe pleoapa superioară. Genele de pe pleoapa inferioară, care sunt mai scurte, mai greu de prins și mai dureroase de smuls, și pot fi lăsate intacte.

Cum să depășești tricotilomania?

Terapia cognitiv-comportamentală, un fel de terapie prin vorbire, este tratamentul favorizat pentru tricotilomanie. Unii medici pot prescrie medicamente în plus față de terapia de consiliere. Terapia cognitiv-comportamentală se concentrează pe identificarea gândurilor și a comportamentelor care pot fi problematice și pe schimbarea acestora, astfel încât să puteți funcționa mai bine. Antrenamentul de inversare a obiceiurilor și tratamentul comportamental cuprinzător sunt utilizate în mod obișnuit în terapia cognitiv-comportamentală pentru a aborda tricotilomania. S-a constatat că adăugarea unor abordări precum terapia de acceptare și angajament și terapia comportamentală dialectică îmbunătățesc eficacitatea acestor terapii.

Antrenamentul de inversare a obiceiurilor

Antrenamentul de inversare a obiceiurilor funcționează prin încercarea de a ajuta pacientul să identifice și să se concentreze asupra situațiilor în timpul cărora apare de obicei smulgerea părului. Acest lucru este cunoscut sub numele de antrenament de conștientizare. Acesta este combinat cu antrenamentul de răspuns concurent, prin care pacientul este învățat să își înlocuiască comportamentul cu un alt răspuns care va opri smulgerea părului. De exemplu, smulgerea părului ar putea avea loc atunci când persoana este plictisită sau când se uită la televizor. Odată ce sunt conștienți de acest lucru, poate fi înlocuită cu o altă acțiune atunci când simt nevoia să se tragă de păr. De exemplu, ar putea să își strângă mâna în pumn sau să își încordeze mușchii brațelor pentru a „bloca” brațele pentru a se opri din trasul de păr. O altă componentă a antrenamentului de inversare a obiceiurilor este sprijinul social și presupune ca familia și prietenii să ofere o întărire pozitivă atunci când persoana adoptă un răspuns concurent în locul tragerii de păr.

Tratament comportamental cuprinzător

Conform modelului comportamental comprehensiv, o persoană se angajează în smulgerea părului pentru că aceasta satisface o nevoie (sau nevoi) specifică(e). De exemplu, ar putea să o ajute să adoarmă, să se relaxeze sau să se simtă ca și cum și-ar fi atins un obiectiv. După ce înțelege de ce, cum și unde o persoană se angajează în tragerea părului, acest model concepe o intervenție care se adresează nevoii care este satisfăcută prin tragerea părului. De exemplu, dacă mâncărimea funcționează ca un factor declanșator care duce la smulgerea părului, pacientul ar putea fi încurajat să folosească un pieptene pentru a obține o ușurare a mâncărimii, fără ca vârfurile degetelor să atingă scalpul. Sau, dacă o persoană folosește smulgerea părului pentru a diminua gândurile de îngrijorare, ar putea fi învățată modalități alternative de a face față stresului.

Terapia de acceptare și angajament

Terapia de acceptare și angajament urmărește să promoveze o mai mare acceptare a impulsului de a smulge părul, fără a încerca să îl elimine. În timpul acestei terapii, un pacient este încurajat să experimenteze emoțiile negative care duc la sau vin după smulgerea părului fără a fi judecat. Și vor fi învățați că gândurile, emoțiile și impulsurile sunt evenimente temporare la care pot alege să nu reacționeze.

Terapia comportamentală dialectică

Terapia comportamentală dialectică este o altă abordare care poate îmbunătăți eficiența altor terapii comportamentale. Aceasta încorporează componente precum mindfulness, reglarea emoțiilor și toleranța la stres. Mindfulness se concentrează pe trăirea în momentul prezent și pe experimentarea senzațiilor și sentimentelor fără judecată (un concept împrumutat din budism). Reglarea emoțiilor se concentrează pe învățarea indivizilor să gestioneze mai bine emoțiile fără a se angaja în tragerea de păr. Toleranța la stres se concentrează pe abilitarea unui individ de a trece printr-o criză pe termen scurt, acceptând realitatea stresului și încercând să nu înrăutățească situația prin implicarea în comportamente negative (cum ar fi smulgerea părului). Această terapie poate implica tehnici precum vizualizarea unui rezultat pozitiv al crizei, găsirea unor motive de recunoștință, ajutorarea altcuiva, relaxarea prin respirație profundă, ascultarea de muzică etc.

Grupuri de sprijin

Auzind despre luptele altor persoane cu această tulburare, o persoană știe că nu este singură. Aceasta poate fi, de asemenea, o sursă de inspirație în propria lor luptă împotriva tricotilomaniei. Sprijinul emoțional și sentimentul de comunitate pe care o persoană îl primește de la un grup de sprijin poate fi neprețuit atunci când se confruntă cu această afecțiune.

Terapii alternative de luat în considerare

Deoarece tricotilomania poate fi legată de afecțiuni precum anxietatea și tulburarea obsesiv-compulsivă, ați putea dori, de asemenea, să vă întrebați medicul dumneavoastră dacă terapiile alternative care funcționează pentru aceste afecțiuni vă vor fi de ajutor. Ați putea verifica tehnici terapeutice precum hipnoza, biofeedback și respirația profundă.

Tricotilomania la copii

Tricotilomania se dezvoltă de obicei la copiii cu vârste cuprinse între 11 și 15 ani. Dar există posibilitatea ca aceasta să apară și mai devreme – tricotilomania a fost raportată chiar și la copii de un an. Potrivit experților, smulgerea părului la copiii foarte mici este similară unor activități precum suptul degetului mare sau mușcatul unghiilor, iar o simplă îndrumare din partea părinților îi poate ajuta să se maturizeze. De asemenea, copiii mici răspund foarte bine la tratament, deși părinții trebuie să gestioneze procesul de tratament cu îndrumarea unui terapeut. Pe măsură ce copiii cresc, permițându-le să participe la elaborarea strategiilor și a tehnicilor de intervenție, șansele de succes vor fi mai mari.