Simptomele rare ale sclerozei multiple și tratamentele lor

Scleroza multiplă (SM) este o afecțiune care durează toată viața și care afectează creierul și/sau măduva spinării. Această boală autoimună a afectat aproximativ 2,5 milioane de persoane din întreaga lume. Dar SM poate fi dificil de diagnosticat din cauza simptomelor sale variabile și imprevizibile.

Nu există două persoane cu această boală care să prezinte aceleași simptome. Dacă cunoașteți pe cineva care suferă de această boală, probabil că sunteți la curent cu simptomele comune pe care le-a experimentat – oboseală, vedere încețoșată, slăbiciune, durere, depresie, modificări cognitive și probleme sexuale sunt câteva dintre ele. Cu toate acestea, există și alte simptome de care cei mai mulți nu sunt conștienți și care pot trece neobservate până când boala ajunge într-un stadiu avansat. Iată o listă cu câteva simptome neobișnuite ale sclerozei multiple pe care le puteți experimenta.

Tulburări de vorbire

Modul în care vorbiți, înțelegeți și interpretați tot ceea ce vă înconjoară este controlat de creier. Tulburările de vorbire la pacienții cu scleroză multiplă pot apărea din cauza leziunilor sau a daunelor cauzate trunchiului cerebral.

Tulburările de vorbire variază de la dificultăți ușoare la dificultăți severe, în care poate deveni dificil să vorbești și să fii înțeles. Pacienții cu SM cu tulburări de vorbire prezintă una sau mai multe dintre următoarele probleme:

Scanarea vorbirii: Aici, fluxul normal al cuvintelor este întrerupt. De exemplu, pot exista pauze lungi după sau între fiecare cuvânt rostit.

Vorbire neclară: Aici, cuvintele nu sunt rostite clar, așa cum ar trebui să fie. Vorbirea neclară, numită și „slurring words”, apare din cauza unei slăbiciuni sau incoordonări a mușchilor limbii, buzelor, obrajilor și gurii.

Vorbire nazală: În acest caz, pacienții pot vorbi ca și cum ar fi răciți sau au o obstrucție nazală.

Tratament: Mulți pacienți cu tulburări de vorbire beneficiază de terapie de limbaj sau de logopedie. Aceștia ajută la îmbunătățirea tiparelor de vorbire și a comunicării generale. În cazurile severe, în care pacientul nu poate vorbi, anumite dispozitive pot ajuta la comunicare.

Probleme de înghițire

Cei cu tulburări de vorbire prezintă, de asemenea, dificultăți la înghițire. Cunoscute sub denumirea medicală de disfagie, problemele de înghițire apar deoarece nervii care controlează gura și gâtul sunt slăbiți. Deși acest simptom apare frecvent în stadiile avansate ale bolii, el poate apărea și într-un stadiu mult mai timpuriu.

Tusea după ce se bea apă și alte lichide și înecarea cu anumite alimente, în special cu cele cu textură sfărâmicioasă, este un semn al dificultăților de înghițire. Când se întâmplă acest lucru, alimentele sau lichidele ajung în trahee în loc de esofag. Acest lucru poate duce la alte probleme de sănătate, cum ar fi pneumonia.

Tratament: Medicii folosesc o procedură specială de imagistică numită înghițire cu bariu modificată (videofluoroscopie) pentru a evalua modul în care pacientul mestecă și înghite alimentele și lichidele. Un logoped sau un logoped poate ajuta pacientul cu dificultățile sale de înghițire. Strategiile pentru a mânca și a bea în condiții mai sigure, schimbările în dietă și exercițiile pentru îmbunătățirea înghițirii pot ajuta la tratarea simptomului. În cazurile severe, în care pacientul nu răspunde bine la aceste măsuri, pot fi introduse tuburi de hrănire direct în stomac pentru a furniza lichidele și nutriția necesare.

Dificultăți de respirație

Dificultățile de respirație sunt un alt simptom neobișnuit al SM, care apare ca urmare a slăbiciunii musculare. Dacă pacientul se confruntă cu o slăbiciune la nivelul mușchilor brațelor și picioarelor, aceasta poate afecta și nervii care controlează mușchii toracici sau ventilatorii. Acest lucru poate determina pacientul să depună un efort suplimentar pentru a inspira și expira.

Dificultățile de respirație pot duce, de asemenea, la tulburări de vorbire, făcând dificil pentru pacient să vorbească cu voce tare sau pentru prea mult timp. În plus, așa cum am menționat mai devreme, problemele de înghițire pot provoca, de asemenea, dificultăți de respirație.

Tratament: Faceți exerciții care pot întări mușchii pieptului și pot îmbunătăți respirația. Exercițiile de respirație la domiciliu pot fi de ajutor pentru cei cu SM ușoară până la moderată cu dificultăți de respirație. 30 de respirații lente și profunde efectuate de două ori pe zi în mod regulat pot fi de ajutor.

Dureri de cap

În timp ce durerile de cap nu sunt prea frecvente la pacienții cu SM, mai multe studii raportează posibilitatea apariției unor dureri de cap asemănătoare migrenelor în orice stadiu al bolii. Dacă aveți deja o migrenă și simțiți că simptomele migrenei se agravează în timp, ar putea fi important să vă supuneți fără întârziere unui control. Acest lucru este deosebit de important dacă ați încetat să mai răspundeți la medicamentele prescrise.

Tratament: Medicii vă pot prescrie medicamente pentru a ușura durerea de cap. Cu toate acestea, respectați doza prescrisă, așa cum a fost menționată de furnizorul de servicii medicale. În cazul în care durerea de cap este ușoară, o alternativă naturală este utilizarea de skullcap chinezesc, care este disponibil sub formă de pulbere. Cu toate acestea, nu se recomandă să încercați nicio terapie naturală fără supravegherea medicului dumneavoastră, deoarece poate interacționa cu alte medicamente.

Tremurături

Tremorul sau tremuratul incontrolabil poate apărea în diferite părți ale corpului, cum ar fi brațele și picioarele, ca urmare a leziunilor cauzate nervilor care controlează mișcările corpului. Tremurăturile la pacienții cu SM pot fi de diferite tipuri:

Tremor intenționat: Aceasta este cea mai comună formă de tremor și afectează pacientul în timpul unei mișcări fizice.

Tremor postural: Acesta apare atunci când corpul pacientului este sprijinit împotriva gravitației. De exemplu, poate fi resimțit în timp ce se stă în picioare sau în șezut.

Tremor de repaus: Acesta apare atunci când corpul se află în repaus cu mișcări fizice minime.

Nistagmus: Acesta afectează ochii și poate provoca mișcări neregulate ale ochilor.

Tratament: Medicii și doctorii pot prescrie anumite medicamente pentru a controla tremorul. Terapeuții ocupaționali pot recomanda greutăți sau alte dispozitive care să fie atașate la membre pentru a atenua efectele tremurăturilor. Pentru unii pacienți cu tremurături ușoare, meditația poate ajuta prin reducerea stresului, care poate agrava tremorul.

Convulsiile

Convulsiile apar ca urmare a unor semnale electrice anormale transmise către părți deteriorate ale creierului. Deși mai puțin frecvente la pacienții cu SM, atunci când apar, acestea iau diferite forme:

Convulsiile tonico-clonice generalizate: Această criză poate provoca episoade scurte de inconștiență cu mișcări sacadate incontrolabile ale membrelor, mâinilor sau picioarelor.

Crize de absență generalizată: În cazul acestei crize, pacientul poate prezenta lapsusuri momentane de conștiență fără mișcări anormale.

Crize complexe parțiale: Acest tip de criză poate provoca perioade de activitate repetitivă stereotipată în care persoana pare să fie trează, dar nu răspunde la o acțiune externă care necesită un răspuns.

Tratament: De obicei, medicii diagnostichează convulsiile prin înregistrarea activității electrice din creier cu ajutorul unei electroencefalograme (EEG). Majoritatea convulsiilor pot fi controlate cu medicamente anticonvulsivante sau antiepileptice.

Mâncărime

Senzația de mâncărime în SM se numește mâncărime disestezică și nu este similară cu senzația generală de mâncărime provocată de o reacție alergică. Aceste senzații anormale pot fi orice, de la o senzație de înțepături de ace și dureri sfâșietoare până la senzații de arsură și pot fi resimțite pe tot corpul, inclusiv pe față. Ele apar brusc și intens, dar durează pentru perioade scurte de timp.

Tratament: Mâncărimile disestezice nu pot fi tratate cu ajutorul unguentelor sau cremelor, deoarece nu produc iritații fizice sau erupții cutanate. În cazul în care senzațiile nu dispar de la sine și provoacă disconfort pacienților, medicii prescriu medicamente precum anticonvulsivantele și antihistaminicele pentru a diminua simptomul.

Pierderea auzului

Aproximativ 6% dintre persoanele care suferă de SM au raportat o problemă cu auzul. Se crede că tulburările de auz la pacienții cu SM sunt rezultatul unei inflamații sau cicatrizări a celui de-al 8-lea nerv cranian (nervul auditiv), în momentul în care acesta intră în trunchiul cerebral – partea creierului cu nervii care controlează vederea, auzul, balanța și echilibrul. Cu toate acestea, confruntarea cu dificultăți de auz se poate datora și altor motive care ar fi putut deteriora trunchiul cerebral.

Tratament: Dacă vă confruntați cu o dificultate bruscă a auzului, vizitați un neurolog, un otolaringolog (medic de ureche, nas și gât) sau un audiolog pentru a cunoaște cauza și a o trata în consecință.

Cunoașterea simptomelor unor boli precum SM este crucială pentru a ajuta la diagnosticarea și tratarea bolii într-un stadiu incipient. După cum am menționat mai devreme, nu există două experiențe la fel și doar tratamentele potrivite pot ajuta la controlul simptomelor sclerozei multiple.