Simptomele apendicitei la femei: La ce trebuie să fii atent

Există organe din corpul nostru la care nu ne gândim prea mult până când nu se anunță cu dureri. Apendicele este un astfel de apendice micuț ca și cum ar fi atașat de colon (intestinul gros). Spațiul din interiorul apendicelui, numit lumen, este destul de mic și uneori poate fi blocat de fecale întărite, bacterii, viruși, paraziți sau corpuri străine, cum ar fi semințe de legume sau fructe. Lumenul se dilată cu timpul și afectează fluxul sanguin către și dinspre apendice. Dacă blocajul provoacă o inflamație împreună cu o infecție bacteriană, aveți apendicită. Lăsată netratată, presiunea exercitată de inflamație poate face ca apendicele să se rupă.

Apendicita poate afecta pe oricine, dar cel mai des apare la persoanele cu vârste cuprinse între 10 și 30 de ani. Apendicita este mai puțin frecventă la sugari și la adulții mai în vârstă, deși nu este ceva nemaiauzit. Dar apendicita la aceste două grupe de vârstă implică, de obicei, o perioadă mai lungă de boală din cauza tratamentului întârziat, care, din nou, se datorează faptului că simptomele nu sunt raportate corect sau la timp. Chiar și altfel, gastroenterita și tulburările ginecologice sunt, de obicei, principalele motive pentru care apendicita este diagnosticată greșit la toate vârstele.

Necesitatea unui diagnostic precoce

Deși apendicita este o afecțiune destul de frecventă, este important să se depisteze simptomele din timp și să se reducă șansele de ruptură. În cele mai multe cazuri, cauza principală a rupturii este întârzierea în a solicita asistență medicală odată ce începe durerea.

Studiile arată că, după primele 36 de ore de durere, riscul unei rupturi crește cu 5% la fiecare 12 ore. Dacă intervenția chirurgicală este întârziată peste 36 de ore de la debutul simptomelor, dacă febra este mai mare de 39 de grade Celsius și dacă ritmul cardiac este mai mare de 100 de bătăi pe minut, șansele de ruptură cresc progresiv.

Atunci când apendicele se rupe, poate duce la o afecțiune potențial periculoasă numită peritonită, în care mucoasa cavității abdominale este infectată. Afecțiunea poate duce la septicemie sau la o infecție gravă a fluxului sanguin. O ruptură a apendicelui poate însemna inițial mai puțină durere, dar durerea se agravează curând. În majoritatea cazurilor de peritonită, apendicele este îndepărtat imediat printr-o laparotomie (o singură incizie). Atunci când infecția și inflamația sunt sub control – de obicei după aproximativ șase până la opt săptămâni – chirurgii îndepărtează ceea ce a mai rămas din apendicele rupt.

Apendicita la femei: De ce este dificil de diagnosticat

Apendicita la femei poate fi foarte confuză și un motiv de îngrijorare mult mai mare. În ciuda traseului distinct al durerii asociat de obicei cu apendicita, un studiu care cuprinde studii de caz anterioare a constatat că, la femei, durerea de apendicită este adesea confundată cu durerile ginecologice și cu crampele menstruale. Pe de altă parte, bolile ginecologice pot, de asemenea, să se deghizeze cu ușurință în apendicită datorită apropierii ovarului drept, a trompei uterine și a uterului de apendice.

Diagnosticarea greșită la femei

Apendicita poate deveni potențial periculoasă pentru femei dacă nu este diagnosticată la timp. De fapt, apendicita este diagnosticată greșit la 33% dintre femeile care nu sunt însărcinate și sunt la vârsta fertilă. Diagnosticul greșit poate crește incidența perforației, poate provoca formarea de abcese și poate duce la o spitalizare mai lungă. Cele mai frecvente diagnostice greșite sunt bolile inflamatorii pelviene, urmate de gastroenterită și infecția tractului urinar. De asemenea, poate fi confundată cu anomalii ale organelor pelvine, inclusiv chisturi ovariene rupte, răsucirea ovarului drept sau afecțiuni intestinale, cum ar fi colita. Diagnosticul greșit, însă, nu trebuie să fie norma.

Înainte de apariția imagisticii, până la 45 la sută dintre femeile cu simptome care sugerau apendicita aveau un apendice normal în momentul operației și până la o treime dintre femeile cu apendicită adevărată au fost inițial diagnosticate greșit. Dar astăzi, pentru a exclude alte afecțiuni ginecologice și pentru a confirma că simptomele sunt într-adevăr cele ale apendicitei, sunt disponibile teste de laborator și studii imagistice, cum ar fi ecografia sau tomografia computerizată, care pot fi utilizate în cazurile în care diagnosticul este dificil.

Apendicita: Simptomele la care trebuie să fiți atenți

Apendicita este adesea dificil de diagnosticat, deoarece primele semne și simptome sunt ușoare și nespecifice. Simptomele pot include pierderea poftei de mâncare, greață și o senzație generală de stare de rău – simptome care ar putea indica multe alte probleme de sănătate. Simptomele devin mai pronunțate abia atunci când apendicita progresează.

Durerea abdominală

Acesta este cel mai cunoscut simptom al apendicitei. De fapt, dacă vă confruntați vreodată cu dureri în partea dreaptă a abdomenului, cu siguranță vă trece prin minte posibilitatea apendicitei. Durerea se datorează presiunii exercitate de apendicele inflamat și este, de obicei, o durere generalizată în jurul buricului. Pe măsură ce presiunea crește și inflamația progresează, durerea se mută de obicei în sfertul inferior drept al abdomenului, unde se află apendicele. Durerea se deplasează în sfertul inferior drept într-o perioadă de 24 de ore și se agravează la mers sau la tuse. În cazul în care vârful apendicelui se extinde în pelvis sau spre mijlocul abdomenului inferior, durerea poate apărea și în aceste zone mai puțin tipice.

Pierderea poftei de mâncare

Aceasta poate începe în stadiile incipiente ale apendicitei și este un simptom comun. Pe măsură ce obstrucția și inflamația se înrăutățesc, este posibil să aveți greață și pierderea poftei de mâncare. Greața poate fi însoțită și de vărsături. Constipația este destul de frecventă în acest stadiu, deși, pe de altă parte, poate apărea și diareea.

Febră

Este posibil ca febra să nu fie primul simptom pe care l-ai asocia cu această afecțiune, dar o febră de aproximativ 38 de grade Celsius este, de fapt, destul de frecventă. Se suspectează o ruptură de apendice atunci când febra este însoțită de accese de frisoane.

Cum se face diferența între o durere de apendicită și alte dureri abdominale?

Pentru a diferenția durerea de apendicită de alte dureri abdominale mai frecvente, fiți atenți la durerea care este persistentă și care apare destul de brusc, pe parcursul a mai multe ore sau care durează toată ziua. În cazul apendicitei, există adesea un traseu pe care îl urmează durerea. Durerea ascuțită s-ar putea muta din buric în zona aflată direct deasupra apendicelui, la 12 până la 24 de ore după ce ați început să aveți simptome. Această progresie distinctă este un semnal de alarmă la care ar trebui să fiți atenți.

Apendicita în timpul sarcinii

Apendicita la femei poate deveni și mai confuză atunci când apare în timpul sarcinii. Ratele de incidență ale apendicitei în primul trimestru variază de la 19 la sută până la 36 la sută. Există o incidență mai mare a apendicitei în al doilea trimestru, variind de la 27 la sută la 60 la sută. Deși incidența se mișcă între 15 la sută și 33 la sută în al treilea trimestru, unele studii au raportat o incidență de 59 la sută în al treilea trimestru.

Provocări în timpul sarcinii

Majoritatea semnelor clasice ale apendicitei nu sunt întotdeauna evidente sau clare în timpul sarcinii. Diagnosticul devine o provocare, deoarece apendicele este deplasat de uterul mărit, iar durerea poate să nu fie localizată în partea dreaptă a abdomenului inferior. În schimb, aceasta poate fi oriunde pe partea dreaptă a abdomenului. Durerea de apendicită poate fi, de asemenea, interpretată greșit drept travaliu timpuriu. Celelalte simptome, cum ar fi greața, vărsăturile și lipsa poftei de mâncare, de asemenea, nu sunt specifice apendicitei și sunt destul de frecvente și în timpul sarcinii.

La această provocare se adaugă și tendința apendicelui de a se mișca. Acesta migrează în sens invers acelor de ceasornic spre rinichiul drept. Durerea și sensibilitatea în sfertul inferior drept al abdomenului domină în primul trimestru, dar în a doua jumătate a sarcinii, durerea în cadranul superior drept sau în flancul drept este un posibil semn de inflamație și este un simptom de care trebuie să fii atentă. A fi conștientă de această posibilitate și a cere ajutor imediat sunt cele mai bune măsuri pe care le puteți lua.

Managementul apendicitei în timpul sarcinii

Dacă este diagnosticată corect și la timp, apendicita singură prezintă un risc mic în timpul sarcinii, dar o ruptură de apendice poate fi foarte gravă atât pentru mamă, cât și pentru copil. Întârzierile mai mari de 24 de ore au fost asociate cu perforația apendicelui și cu șanse mari nu doar de avort spontan, ci și de mortalitate maternă.

Majoritatea complicațiilor și riscurilor din timpul sarcinii sunt rezultatul reticenței de a opera femeile însărcinate. A existat mult timp un mit conform căruia o apendicectomie la femei poate duce la infertilitate. De fapt, s-a crezut că apendicectomia este cauza infertilității cu factor tubar. Se credea că inflamațiile pelviene și țesuturile cicatriceale cauzate de apendicită blochează trompele uterine, ceea ce ducea la infertilitate. În realitate, orice fel de intervenție chirurgicală invazivă poate deveni un risc pentru o sarcină ulterioară. Cu toate acestea, a pune întreaga vină pe seama apendicitei este destul de nedrept. În zilele noastre, cu ajutorul chirurgiei laparoscopice, trompele uterine pot fi refăcute chiar dacă acestea prezintă țesuturi cicatriceale. De fapt, cercetări recente arată că nu există dovezi concludente care să demonstreze că un apendice perforat poate însemna infertilitate! Chiar și pentru femeile care trebuie să fie supuse unei apendicectomii în timpul sarcinii, nu există niciun efect pe termen lung și sarcinile ulterioare nu trebuie să fie afectate.

Tratament pentru apendicită

Apendicita necesită aproape întotdeauna o intervenție chirurgicală (apendicectomie). Deși există unele tratamente alternative pentru apendicită, acestea ar trebui utilizate doar ca suport pentru a ajuta la ameliorarea durerii și a umflăturii și niciodată în locul tratamentului medical.

Medicina chineză

În medicina tradițională chineză se crede că anumite plante medicinale sunt capabile să trateze apendicita. Acupunctura și electroacupunctura au fost, de asemenea, utilizate în medicina chineză pentru a trata apendicita. Medicina chineză consideră că combinarea acupuncturii cu îngrijirea postoperatorie convențională îmbunătățește recuperarea pacientului după o apendicectomie. Deși nu au fost efectuate studii clinice pentru a testa eficacitatea acestor tratamente, cercetătorii afirmă că acupunctura îmbunătățește ratele de recuperare chirurgicală, inclusiv o recuperare mai rapidă a funcției intestinale.

Naturopatie

Naturopatia nu este doar un tratament alternativ, ci mai degrabă o filozofie care crede în puterea de vindecare a naturii. În naturopatie, tratamentul pentru apendicita acută este același cu cel pentru orice boală inflamatorie febrilă acută. Elementele esențiale sunt aerul din belșug, postul și hidroterapia. Potrivit unor afirmații, un tratament inițial care implică masaj și comprese cu apă, urmat ulterior de un tratament cu lapte și suc de fructe ori de câte ori pacientul este flămând, a ajutat, de asemenea, la vindecarea radicală a cazurilor.

Ayurveda

Potrivit Ayurveda, apendicita este o vrana-shotha sau o afecțiune inflamatorie care provoacă umflături. Unele dintre remediile naturale de casă care fac parte din Ayurveda pot ajuta la ameliorarea simptomelor apendicitei, mai ales în stadiile incipiente. Printre acestea se numără o lingură pe zi de infuzie de grama verde pentru durerea asociată cu apendicita acută; și ceaiul făcut din semințe de schinduf pentru a preveni ca apendicele să devină o groapă de gunoi pentru excesul de mucus și deșeuri intestinale.

Toate aceste opțiuni sunt însă modalități de gestionare și nu reprezintă în niciun caz un remediu pentru apendicită. Atunci când este necesară o intervenție chirurgicală, este înțelept să nu o evitați. Intervenția chirurgicală nu înseamnă neapărat complicații. Iar astăzi, datorită utilizării frecvente a antibioticelor înainte de operație, managementul a devenit și mai eficient.