Metode de tratament pentru tulburarea narcisistă de personalitate

La locul de muncă, în familie sau la petrecerea de aseară, cunoașteți un narcisist, cineva care este atât de îndrăgostit de el însuși. Această iubire de sine poate atinge uneori niveluri patologice, rezultând o tulburare de personalitate numită tulburare de personalitate narcisistă. Caracterizată prin iluzii grandioase despre sine, o nevoie constantă de atenție și admirație, o lipsă de empatie, tulburarea de personalitate narcisistă te poate duce, de fapt, pe culmile carierei (cine nu este impresionat de încredere?), dar relațiile interpersonale sunt o cu totul altă problemă. Cine ar vrea să trăiască cu oameni care sunt prea ocupați să se admire pe ei înșiși?

Poate fi tratată tulburarea de personalitate narcisistă?

La fel ca toate tulburările de personalitate, și tulburarea narcisistă de personalitate poate fi gestionată, chiar dacă o vindecare completă poate să nu fie realizabilă. Unele cazuri de tulburare narcisistă de personalitate ar putea fi genetice, dar se constată că foarte multe dintre ele provin dintr-o educație parentală inadecvată.

Ținând cont de acest lucru, psihiatrii, de la Sigmund Freud la Heinz Kohut și Otto F. Kernberg, au dezvoltat diverse metode de tratament pentru a ajuta persoanele cu această tulburare. Freud credea că narcisiștii erau incapabili de transfer (termen psihiatric pentru redirecționarea inconștientă a sentimentelor de la o persoană la alta) din cauza incapacității lor de a stabili relații de obiect solide. Acest lucru a fost infirmat de Kohut și Kernberg prin cercetările lor intense pe această temă. Aceștia au ajuns la trei mari grupe de tratamente individuale – psihanaliza, psihoterapia psihanalitică/dinamică/lucrarea de caz și psihoterapia de susținere/lucrarea de caz.

Care sunt provocările în cadrul tratamentului?

Kernberg a recunoscut că tratarea pacienților cu tulburare narcisistă de personalitate este plină de provocări și că există narcisiști care sunt „aproape netratabili”.

Unii pacienți cu tulburare narcisistă de personalitate nu au încredere în terapeutul lor și consideră că mersul la terapeut este rușinos sau umilitor. Teama de dependență îi face să vrea să controleze tratamentul prin „autoanalizarea” problemelor lor. Unii narcisiști, pe de altă parte, manifestă o idealizare defensivă a terapeutului și îl numesc pe terapeut ca fiind cel mai mare. Această idealizare se spulberă adesea și duce la dispreț față de terapeut. De asemenea, aceștia ar putea „fura” limbajul terapeutului și îl pot folosi pe alții. Cu îndreptățirea și încorporarea lor narcisistă, aceștia ar încerca uneori să seducă terapeutul ca parte a stratagema lor de a distruge eforturile terapeutului. El notează că ar putea fi foarte dificil de vindecat astfel de cazuri extreme de tulburare.

Tratamente pentru cazurile severe

Persoanele cu tulburare narcisistă de personalitate ar putea avea dificultăți în recunoașterea problemelor și a vulnerabilităților, ceea ce poate face dificil orice tip de terapie. La fel de dificile sunt și cazurile de tulburare narcisistă de personalitate care apar alături de alte tulburări psihiatrice, ceea ce poate crește probabilitatea de abandonare a tratamentului. În cazurile severe, tratamentele utilizate în alte tulburări de personalitate, cum ar fi tulburările de personalitate borderline, sunt folosite și pentru a trata tulburarea narcisistă de personalitate. Unele dintre tratamentele eficiente includ:

Terapia bazată pe mentalizare

Pentru oamenii normali, fără tulburări psihice, mentalizarea este un proces destul de simplu de înțelegere a propriei persoane și a celorlalți, care include înțelegerea proceselor mentale și a stărilor de spirit ale celorlalți. Dar nu și pentru persoanele cu tulburări de personalitate. Acest lucru duce la complicații serioase în relațiile lor interpersonale. Terapia bazată pe mentalizare se concentrează pe acest aspect și utilizează diverse intervenții pentru a dezvolta mentalizarea la pacienți.

Psihoterapia centrată pe transfer

Aceasta implică explorarea lumii interioare, secrete a pacienților pentru a măsura crizele de identitate ale acestora. Terapia încearcă să promoveze integrarea identității, astfel încât pacientul să poată duce o viață mai bună, normală.

Psihoterapia centrată pe schemă

Această formă de terapie se concentrează mai mult pe nevoile de bază ale pacientului și în activarea emoțiilor. Terapia împrumută foarte mult din abordările cognitiv-comportamentale, experiențiale, interpersonale și psihanalitice ale tratamentului.

Terapia comportamentală analitică funcțională

Abordările psihodinamice tradiționale ale tulburării narcisiste de personalitate se concentrează foarte mult pe transfer și pe comportamentele-problemă ale pacientului. În clinica terapeutului sunt tratate în mod izolat ca parte a transferului. Psihoterapia analitică funcțională diferă aici. Aici, se presupune că comportamentele clientului în timpul ședinței sunt exemple ale acelorași comportamente interpersonale problematice care apar în alte relații. Așadar, sarcina terapeutului este de a le răspunde pe măsură ce apar, modelând comportamente interpersonale mai eficiente ale clientului.

Terapia comportamentală dialectică

Terapia comportamentală dialectică se concentrează pe acceptare și schimbare la pacienți. Strategiile de tratament se bazează pe diverse principii, cum ar fi principiile cognitiv-comportamentale pentru schimbarea comportamentului, strategii de terapie centrate pe client și axate pe emoții pentru a-l ajuta pe terapeut să transmită acceptarea pacientului și principii budiste Zen pentru a-l ajuta pe pacient să dezvolte o mai mare acceptare de sine, de ceilalți și de viață în general.

Indiferent de metoda de tratament utilizată, atât pacientul, cât și terapeutul trebuie să țină cont de faptul că psihoterapia are nevoie de timp pentru a arăta rezultate. Tulburările de personalitate sunt deosebit de dificile, existând șanse mari ca pacienții să abandoneze terapia din cauza frustrării. O terapie eficientă necesită răbdare și empatie din partea terapeutului.