Endometrioza: 4 posibile cauze care stau la baza durerii

Endometrioza este o boală care afectează milioane de femei din întreaga lume, dar care adesea nu este detectată și este diagnosticată greșit. Afecțiunea este definită în mod clasic prin faptul că țesutul care căptușește uterul (endometrul) se găsește în zone anormale ale corpului, adică în afara uterului. Leziunile de endometrioză se găsesc de obicei în sistemul reproducător, care include ovarele, trompele uterine și cavitatea pelviană. Acestea cauzează perioade anormale caracterizate prin dismenoree (perioade dureroase), menoragie (flux menstrual abundent) și dispareunie (relații sexuale dureroase). Cu toate acestea, cazurile mai extinse pot invada intestinele, vezica urinară și apendicele.

Acest lucru poate duce la simptome gastro-intestinale, cum ar fi scaune dureroase, crampe, diaree, constipație și greață la menstruație. Endometrioza poate duce, de asemenea, la dureri pelviene cronice, neuropatie și chiar, în unele cazuri, la infertilitate. Din aceste motive, este important să ne aprofundăm cunoștințele despre această boală și să continuăm să finanțăm cercetări care să urmărească îmbunătățirea măsurilor de control și tratament din punct de vedere medical. Dar, înainte de a se putea face acest lucru, este esențial să înțelegem mai întâi ce anume cauzează endometrioza.

Din păcate, răspunsul la această întrebare nu este concret. Deși există o serie de teorii bine documentate în rândul comunității științifice, nu există o cauză singulară care să stea la baza endometriozei. S-ar părea că, la fel ca în cazul multor boli, există o combinație de mecanisme care ar putea duce la un risc mai mare de a dezvolta endometrioză. Prin urmare, este foarte benefic să discutăm unele dintre aceste cauze propuse.

Menstruația retrogradă

Menstruația retrogradă este definită ca fiind fluxul înapoi al resturilor menstruale. Deși acest lucru se întâmplă la multe femei într-o mică măsură, se speculează că acest mecanism poate juca un rol în dezvoltarea endometriozei. Teoria lui Sampson privind menstruația retrogradă afirmă că endometrioza apare din cauza celulelor endometriale descuamate care migrează prin trompele uterine și se dispersează în cavitatea pelviană în timpul menstruației. Acesta este unul dintre cele mai vechi principii propuse pentru a explica etiologia endometriozei.

Leziunile cauzate de menstruația retrogradă răspund fluctuațiilor hormonale care apar la femei în timpul menstruației. Aceste leziuni cresc apoi, au menstruație și se răspândesc în continuare de-a lungul mucoasei normale a uterului, prin trompele uterine și în cavitatea pelviană. Deși această teorie prezintă o ipoteză privind modul în care migrează celulele endometriale, nu explică pe deplin cum reușesc acestea să se diferențieze în leziuni de endometrioză și să se implanteze în regiunile ectopice.

Teoria celulelor stem

Unul dintre subiectele cele mai discutate și controversate în prezent în comunitatea științifică este cel al celulelor stem. Aceste celule nediferențiate sunt capabile să se transforme și să dea naștere la infinit mai multor celule de același tip și formă și a altor celule diferențiate. Cu alte cuvinte, ele se pot dezvolta în toate tipurile diferite de celule din corpul uman. Acesta este un subiect fierbinte de discuție, deoarece prezintă o capacitate remarcabilă de creștere regenerativă în diverse terapii medicale. Cu toate acestea, ridică, de asemenea, unele probleme etice, deoarece pentru a obține celule stem embrionare, embrionul timpuriu trebuie distrus. Însă, în ceea ce ne interesează, ne interesează modul în care se crede că aceste celule pluripotente joacă un rol-cheie în dezvoltarea endometriozei.

După cum se știe, mucoasa uterină (endometrul) se elimină în cicluri lunare, în timpul menstruației unei femei. În timp ce acest țesut este expulzat, o nouă mucoasă endometrială crește și se diferențiază. Se crede că celulele stem pluripotente sunt responsabile pentru această regenerare. Datorită potențialului lor de auto-reînnoire și reconstituire, se presupune că celulele stem joacă un rol în dezvoltarea țesutului endometrial în zone din afara uterului, cauzând endometrioza. Acest concept este astfel cunoscut sub numele de „ipoteza celulelor stem” a endometriozei.

Deși explică modul în care leziunile de endometrioză se pot agăța de regiunile ectopice, nu identifică modul în care aceste celule migrează în zonele respective. Cu toate acestea, atunci când este combinată cu teoria lui Sampson și cu mulleriosis (dezvoltarea tumorilor compuse din țesut ectopic), ipoteza celulelor stem servește drept veriga lipsă pentru o posibilă explicație a modului în care apare endometrioza.

Genetică și anomalii uterine

O altă discuție în dezbaterea privind cauzele endometriozei se află în domeniul geneticii. S-a observat că există o legătură între membrii familiei afectați de endometrioză. Pacientele care au un istoric familial de endometrioză sunt adesea mai predispuse să fie afectate. Pe lângă faptul că genetica joacă un rol la nivel clinic, aceasta poate fi observată și la un nivel mai molecular.

În urma unei examinări mai amănunțite a genei HOX, un grup de gene înrudite care controlează dezvoltarea planului corporal, anumite regiuni sunt responsabile pentru dezvoltarea uterului. Cu toate acestea, mutațiile și expresia alternativă a genelor din gena HOX pot duce la anomalii uterine. S-a considerat că aceste anomalii structurale ale uterului le fac pe femei mai predispuse la dezvoltarea endometriozei, deoarece compoziția țesutului endometrial influențează dacă leziunile vor avea capacitatea de a interacționa cu peritoneul (mucoasa cavității abdominale) și de a deveni funcționale. De exemplu, expresia scăzută a genei HOXA10 în endometrul ectopic este observată în modelele animale de endometrioză. Toate acestea indică un posibil factor epigenetic care ar putea juca un rol în dezvoltarea endometriozei, secundar altor cauze.

Peristaltismul uterin

O teorie similară, dar distinctă de anomaliile structurale uterine, constă în examinarea peristaltismului (mișcării) uterin și a efectului acestuia asupra răspândirii țesutului endometrial ectopic. Experții au propus că, la vizualizarea ecografică transvaginală a pacientelor cu endometrioză dovedită prin laparoscopie, miometrul (mușchiul neted al uterului care stă la baza endometrului) poate fi adesea văzut ca fiind îmbunătățit.

Constatări similare au fost observate și în studiile fMRI. Deoarece miometrul și endometrul sunt responsabile de peristaltismul uterin, se crede, prin raționament tranzitiv, că un peristaltism uterin anormal ar putea juca un rol în dezvoltarea endometriozei. Combinația dintre mișcarea uterină anormală și menstruația retrogradă prezintă încă o posibilitate cauzală în etiologia endometriozei.

În concluzie

Deși cauza exactă a endometriozei nu a fost încă determinată, se poate observa că există o serie de teorii bine documentate, cele de mai sus fiind doar câteva exemple. Unele dintre aceste ipoteze par, de asemenea, să se consolideze reciproc atunci când sunt combinate. Acesta este motivul pentru care mulți din comunitatea medicală consideră că etiologia care stă la baza endometriozei nu se află într-o singură cauză, ci în mai multe mecanisme bine puse la punct, care lucrează unele cu altele.

Este nevoie de cercetări continue pentru a trage concluzii și de aceea este atât de important să continuăm să sprijinim instituțiile care încearcă să obțină cunoștințe suplimentare despre acest subiect. Cu ajutorul unor descoperiri suplimentare, comunitatea științifică va putea determina cauzele endometriozei. În cele din urmă, acest lucru va ajuta lumea medicinei să găsească noi modalități de a îmbunătăți modul în care diagnostichează și tratează în prezent endometrioza, o boală care provoacă dureri la milioane de femei în fiecare zi în întreaga lume.