Cauzele pierderii smalțului dentar (eroziunea dentară)

Pierderea smalțului dentar sau eroziunea dentară este o afecțiune răspândită la nivel mondial ca urmare a expunerii smalțului dentar și a dentinei la acizii non-bacterieni prezenți în corpul nostru și la acizii prezenți în alimentele pe care le consumăm, care cauzează pierderea de minerale de pe suprafața dinților. Smalțul dentar este stratul dur și protector al dinților care protejează dentina sensibilă de dedesubt. Atunci când smalțul dentar se uzează, dentina de dedesubt este expusă, provocând durere și sensibilitate.

În terminologia medicală, eroziunea dentară este definită ca fiind pierderea patologică, cronică, localizată și nedureroasă a țesutului dur al dinților, care apare în principal din cauza unui atac chimic non-bacterian și care implică, de obicei, substanțe acide.

Cauze intrinseci – Tulburări de alimentație

La persoanele care au tulburări de alimentație, cum ar fi bulimia sau anorexia) și alte tulburări gastrointestinale cu refluxuri frecvente de acid gastric, sucul gastric pătrunde frecvent în cavitatea bucală și acest lucru crește riscul de eroziune dentară. Acizii extrinseci și cei intrinseci cauzează eroziunea dentară. Păstrarea cavității bucale fără acizi depinde de secreția și debitul de salivă și de capacitatea salivarului de a lupta împotriva germenilor. Un debit salivar scăzut și o capacitate de tamponare slabă fac ca acizii extrinseci și intrinseci să rămână în gură pentru o durată mai lungă, ceea ce accelerează eroziunea.

Cauze extrinseci

Aceste cauze externe includ consumul de băuturi, fructe și sucuri de fructe acide, acizii din gume de mestecat și expunerea la contaminanți acizi.

Băuturi răcoritoare și băuturi acidulate din fructe

Consumul excesiv de băuturi răcoritoare și de băuturi sportive poate deteriora smalțul dentar, deoarece acestea conțin niveluri ridicate de acizi fosforici și citrici. De asemenea, se spune că anumite băuturi acidulate din fructe conțin unii acizi care sunt mai erozivi decât acidul dintr-o baterie. De asemenea, consumul frecvent de citrice poate crește semnificativ riscul de eroziune dentară.

Dulciuri cu zahăr și acrișoare

Zahărul din bomboane rămâne în cavitatea bucală chiar și după câteva ore de la consum. Acest lucru creează un mediu propice pentru cavitația dentară care cauzează dezvoltarea și înmulțirea bacteriilor. Zahărul nu este singurul vinovat – bomboanele acide sunt mai rele decât bomboanele cu zahăr pentru dinți, deoarece conțin niveluri ridicate de acid. Unele bomboane folosesc, de asemenea, acizi organici, cum ar fi acidul lactic, citric și malic, pentru a dezvolta aroma acră caracteristică. Orice lucru cu un pH mai mic de 7 este considerat acid. Bomboanele acre conțin de obicei un pH scăzut, ceea ce le face adevărații vinovați. Se spune că multe dintre aceste dulciuri au un nivel de pH apropiat de cel al acidului de baterie.

Periajul dinților

Acesta este un lucru pe care îl facem cu toții, dar cei mai mulți dintre noi îl facem greșit. Unii oameni se spală pe dinți prea mult timp, iar alții nu suficient de mult timp. Unii folosesc un tip greșit de periuță sau de pastă, în timp ce alții își mișcă mâna în mod incorect. Momentul în care se spală dinții, rigiditatea periilor periuței de dinți și abrazivitatea pastei de dinți pot cauza eroziunea și abraziunea smalțului dentar. Pentru a preveni eroziunea dentară, pasta de dinți pe care o folosim trebuie să aibă o abrazivitate scăzută, iar periuța de dinți trebuie să aibă peri moi sau de rigiditate medie. Periajul dinților înainte de a consuma băuturi erozive poate ajuta la prevenirea deteriorării. Studiile oferă dovezi adecvate pentru a rezuma faptul că abraziunea în timpul periajului dinților poate provoca eroziunea smalțului dentar.

Alte cauze

Eroziunea smalțului dentar poate fi cauzată de mulți alți factori, cum ar fi frecarea, uzura și stresul. Chiar și o combinație a unuia sau a mai multor factori poate provoca eroziunea suprafeței dentare. Unele persoane strâng sau scrâșnesc dinții, adesea involuntar în timpul somnului, provocând o fricțiune intensă între dinți. Acest lucru se numește bruxism (o activitate patologică care implică scrâșnirea și încleștarea dinților în timpul mișcărilor parafuncționale ale maxilarului. Semnele clinice ale bruxismului sunt legate mai ales de uzura dentară și de disconforturile musculare și articulare). Este similar cu tipul de uzură fizică a suprafeței dinților care apare în timpul spălării dinților cu o periuță sau o pastă incorectă.

Mușcarea obiectelor dure

Uneori, unele persoane care se simt nervoase sau anxioase au obiceiul de a mesteca orice le cade în mână. Poate fi vorba de unghii, capace de sticle sau pixuri sau tutun de mestecat. Acest lucru cauzează fracturi de stres la nivelul dintelui, cum ar fi fisuri din cauza flexiei sau îndoirii dintelui. Supunerea dinților la deteriorarea de către astfel de obiecte dure poate duce la deteriorarea permanentă a smalțului dentar.

Medicamente

Medicamentele, vitamina C, preparatele cu fier și aspirina sunt de natură acidă. Constituenții acizi și alți factori, cum ar fi ingestia regulată și frecventă, consumul de medicamente în timpul somnului și între mesele de consum, vâscozitatea ridicată și efectul colateral al reducerii fluxului salivar, pot contribui la creșterea riscului de eroziune dentară indusă de medicamente.

Expunerea prelungită a suprafeței dentare la acizi extrinseci sau intrinseci va determina înmuierea și dizolvarea mineralelor de suprafață. Dacă nu este identificată și tratată la timp, eroziunea poate provoca o pierdere severă a țesuturilor dure dentare care afectează negativ estetica și funcția normală a gurii. A fi conștient și a sta departe de băuturile și alimentele care provoacă eroziune și abraziune este crucial pentru a proteja smalțul dentar. Consultați-vă medicul dentist pentru a găsi cel mai potrivit tip sau tehnici de igienă orală pentru a vă păstra dinții sănătoși și albi.